Iulian Angheluță – Lumină pentru România cu bicicleta
După ce a reușit să ducă lumină-n satul Ursici, Iulian Angheluță și-a propus să lumineze întreaga țară. A pornit în aprilie anul acesta într-un tur prin țară pentru a descoperi locurile în care oamenii nu au acces la electricitate. A călătorit cu bicicleta aproape jumătate de an și a ajuns în peste 1000 de localități.
Am fost inspirați de călătoria lui și am vrut să aflăm chiar de la el cum a fost călătoria, ce înseamnă o biță super și ce relație au oamenii cu bicicletele lor. Sperăm că povestea lui să te inspire și pe tine.
De ce cu bicicleta și nu cu mașina?
”Cu bicicleta ai o greutate mai mare în a pedala, fiind cumva mai greu și statisfacția e mai mare. În bicicletă ai un partener, nu doar 2 roți și o bucată de metal. Ai un partener tăcut care-i alături de tine”, spune Iulian.
Când ajungea într-un sat cu bicicleta, Iulian era întrebat dacă a venit cu trenul până-n cea mai apropiată gară sau cum de nu se dă jos dintr-o mașină.
”Zeii bicicletei și ai drumului mi-au scos în cale oameni foarte faini. Am avut povești… Și cunoști altfel țara.”
Tehnic este greu?
Bița Miorița lui Iulian e un Trek 6300, o bicicletă mai mult de dat pe dealuri decât de mers pe drumuri lungi. Chiar și așa, fără o super-bicicletă, Iulian a călătorit aproape jumătate de an și a parcurs 8205 km.
”Cred că dacă vrei să faci un lucru, plăcerea e mult mai mare decât grija că n-am nu știu ce bicicletă, că n-am nu știu ce cob-uri sau cine o să-mi facă nu știu ce reparații”, spune el.
În călătoria lui Iulian, bicicleta a fost cea care a deschis drumuri și l-a legat de oamenii pe care i-a întâlnit. El spune că s-au împrietenit bițele. Cele mai multe dintre ele erau Pegasuri și Tohanuri vechi.
”La noi, la orașe, bița are așa mai mult un aspect, nu știu cum să-i spun, de plăcere. Acolo are și un aspect utilitar, cu bicicleta cari saci de porumb. E cumva alta relația dintre oameni și biciclete”, povestește Iulian.
Hashtagul #bitesuper
Pe tot drumul, Iulian a fotografiat oamenii pe care i-a întâlnit și bicicletele lor și le-a dus poveștile lor mai aproape de noi. Un album cât o carte poți urmări pe pagina de Facebook Free Miorița.
”M-am gândit așa că orice s-ar întâmpla bița chiar e super și e fain pentru că dincolo de 2 roți și un cadru, sunt foarte multe povești și sunt povești pe care fără bicicletă nu le-aș fi descoperit”, spune Iulian.
Ce se întâmplă mai departe cu proiectul Lumină pentru Romania?
”Munca abia acum incepe. Voi continua să mediatizez subiectul și să caut sponsorizări. Prima acțiune pe care o vom face va fi la trei școli și ar fi foarte fain să strângem bani foarte repede, până de Craciun sau în ianuarie și să mergem la ei cu lumină. Apoi, după cazurile celor trei școli vom începe cu familiile.
Sunt oameni care se gândesc ce pun pe masă mâine. Am văzut bătrâni care veneau de la biserică cu resturi de lumânări să le aprindă în casa, să mai aibă lumină. (…) Sunt probleme și la cei care trăiesc acolo, la copii. Lampa scoate foarte mult fum, tu nu-ți dai seama, însă după ce arde o oră sau chiar jumătate de oră, se simte un miros destul de înecăcios. Lumina e foarte chioară, majoritatea copiilor erau foarte aplecați și deja începeau să aibă probleme cu ochii din cauza luminii slabe. (…) Și după aia apare cineva la televizor și spune că toți copiii au tabletă, telefon și să trecem la manuale digitale, că România e o țară frumoasă. Da, așa este. Este o țară frumoasă dar, din pacate, e cam în beznă”, povestește Iulian Angheluță.
În satul Cruhla din județul Suceava copiii învață la lumina lămpii cu gaz sau cu motorină și merg kilometri prin păduri până la școala care nu are nici ea curent. electric.
Am mai scris despre Iulian Angheluță, aici. Dacă vrei să te implici în proiectul ”Lumină pentru România”, accesează site-ul – http://www.freemiorita.ro/
foto credit: Iulian Angheluță
A consemnat Mădălina Oprișan